Adulții și colecția lor de jucării secrete

Încă din frageda pruncie începem să departajăm lucrurile care nu plac de lucrurile care ne plac. Fie că sunt păpușile Barbie, mașinuțele de colecție, soldățeii (asta pe vremea noastră) iPodurile sau Xboxul știam exact cu ce ne plăcea să ne jucăm. Dar cum inevitabil creștem, ar fi ciudat să vezi un tip îmbrăcat la patru ace cu niște pantofi impecabili făcând pe agentul FBI, într-un parc alături de o gașcă de băieței, cum la fel de ciudat ar fi să vezi o femeie purtând un taior croit excelent, stând într-o groapă de nisip și certându-se pe lopățele. Trebuie să mărturisesc însă, că de multe ori m-a mișcat un sentiment de invidie față de cei mici. Înafara faptului că trăiesc fiecare lucru mărunt cu o bucurie nemărginită și curiozitatea lor pentru cele mai banale fenomene este fascinantă, se pot juca și își pot exprima liber orice formă a imaginației fără a fi considerați niște lunatici. Mi-e ciudă de mor că nu mai pot alerga după baloane de săpun sau că nu mai pot sta în fața blocului pe preș făcând haine la păpuși din ciorapi. Îmi pare rău că nu mai pot face asta în văzul tuturor, dar mai trișez din când în când atunci când mă vizitează verii mei mai mici și atunci mă pot juca liniștită, sub pretextul că am grijă de ei.

Lucrurile se schimbă odată cu vârsta și dacă la 6 ani poneii și păpușile erau în top, la 14 ani au fost fardurile și tocurile mamei, când trecem de adolescență, noțiunea de jucărie căpăta alt sens. Femeile vor să aibe cât mai multe bijuterii și poșete tânjind la vitrine luni de zile până când le pot achiziționa, bărbații investesc în mașini sau motoare scumpe și uite așa ne trezim că vrem cât mai multe „jucării” cât mai scumpe și cât mai repede. Paradoxul este că acum nu mai vrem să le împărțim cu prietenii de joacă, ci le vrem doar pentru noi, savurând din plin fiecare moment ludic petrecut în compania acestora. Pe lângă acești part-time players, mai există și categoria colecționarilor. Când erau mici colecționau abțibilduri de la gumă Turbo sau cele cu Sailor Moon, iar acum au trecut la ceasuri, obiecte de artă, gadget-uri, cărți sau CD-uri, de colecție evident!

Cei mai periculoși mi se par oamenii care se joacă cu… oameni. Când erau mici îi puteai recunoaște de la o poștă: îi manipulau pe cei mici să le dea mingea, mințeau părinții că și-au cumpărat fructe în loc de înghețată, acaparau terenul de fotabal și tot așa. Toți am avut în copilăria noastră astfel de personaje, care acum au crescut și și-au ridicat ștacheta. Mânuiesc extraordinar de bine tehnica discursului, retorica și neoretorică de parcă ar fi fost inventate de ei, nu de Socrate sau Aristotel, manipularea e al doilea lor limbaj iar în psihologie inversă sunt la categoria profi. Sunt acele persoane care doar de dragul iluziei de a se ști în control, fac tot posibilul ca oamenii din jur să fie transformați în marionete, iar de cele mai multe ori nu au nici măcar un scop care să le scuze mijloace, ci o fac doar de dragul timpului pierdut.

Sunt conștientă că fiecare vârstă își are frumusețea ei și ar fi imposibil să fim atrași de aceleași lucruri toată viața, nu am evolua dacă s-ar întâmpla asta. Acum depinde de fiecare cu ce vrea să se joace, cu cine și de ce. Și cel mai important lucru ar fi să nu ne alegem jucării vii, să nu le furăm pe cele lipsite de viață de la alții și să realizăm că orice ar fi… sunt numai niște jucării mici pentru oameni mari!

Anunțuri

Despre Sorina Micu

"About me" - cred că este topicul cel mai greu de abordat pentru mine! Ar fi prea multe de spus și prea puține în același timp! Cel mai important pentru voi, dragii mei care dați click în dreptul numelui meu, e faptul că vreau să fac parte din viața voastră zilnică prin articolele mele... Să vă fac să zâmbiți, să contemplați, să vă trag un semnal de alarmă, sau să facem haz de necazul nostru! Eu împreună cu minunata echipă din care fac parte, Imagine & Brand, vom încerca să fim suplimentul de presă de calitate de care aveți nevoie. Pupici! :)

  1. Andrei cred ca e la varsta copil-adult care vrea tot san :))))

  2. când suntem mici vrem să fim mari , iar la maturitate vrem din nou să fim copii 🙂
    face parte din firea omului .. 😉

    • Nu vreau sa para ca sunt contra doar de dragul de a fi Gica Contra, dar eu nu mi-as dori sa mai fiu mic. Imi place exact varsta de acum, poate chiar mai batran un pic.

      • dar ai avut un moment în viata ta când ai zis „ce bine-ar fi să fiu din nou copil” 🙂

      • Probabil ca oi fi avut dar nu-mi amintesc acum. Momentan am o stare mentala care nu numai ca accepta provocarile dar acest lucru imi si provoaca placere. De ce mi-as dori sa fiu mic, neajutorat si cu o capacitate mentala redusa? 🙂

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: