Blasfemii și Adevăruri

De unde am venit…

Orice creatură are nevoi. Există creaturi cu nevoi mai mari ca altele, mai multe, mai diversificate; altele mai independente, mai autonome, mai singuratice. Oamenii sunt în același timp niște creaturi atât de vulnerabile dar și atât de distructive; în orice caz nu singuratice. Caracteristica definitorie ce ne-a scos mereu din rahat a fost adaptabilitatea. Din cele mai vechi timpuri ne-am descurcat în a procura hrană, poziții avantajoase, beneficii generale. Lucruri procurate/furate fie de la natură, fie de la frații noștri de specie. Lucruri procurate din pricina nevoilor. Cele primare, conform lui Abraham Maslow (hrană, adăpost, apă, sex, aer), ne-au unit în triburi. Deoarece Forța Supremă sau evoluția ne-a înzestrat cu 1.5 kilograme de creier (dotat cu ~8 610 000 000 000 de neuroni) și niște păr, a trebuit să ne descurcăm în lupta cu bestiile imense cu colți, gheare, copite, coarne și nervi. Forța supremă sau teoria lui Darwin ne-au tras o țeapă destul de urâtă în aceste privințe. Și cu toate acestea în secundele astea privim către un dispozitiv magic ce-ți permite să-mi citești anumite gânduri de la o distanță considerabilă, stând confortabil într-un adăpost, ferit de intemperii, cu burta plină de hrană consistentă și apă curată, bucurându-te de o viață modernă croită după nevoile primare. Bestiile de altă-data, deja au fost date uitării multe beneficiind de „€œavantajele” dispariției de pe fața Pământului. Omul, în cele din urmă, le-a venit de hac. Cum s-a întâmplat asta? Cum poate omul fără colți, gheare, copite, coarne să învingă? Cum a fost croit subconștientul nostru, astfel încât să punem stăpânire peste această planetă, pornind, esențial, de la zero, când de jur-împrejurul nostru au fost atât de multe pericole și dificultăți…

Deși sunt de cele mai multe ori de acord cu aroganța realistică a oamenilor de știință ce susțin teoria lui Darwin, aceștia trebuie să recunoască faptul că sunt depășiți complet de subiectul genezei. Răspunsul la cea mai veche întrebare nu poate veni numai de la cifre și estimări. Nu avem cum să îmbrățișăm ignoranța pe acest subiect până la nesfârșit. Trebuie să găsim un punct comun între știință și al doilea potențial domeniu ce ne-ar putea ajuta în deslușirea întrebării „De unde am venit?”.

…și unde am ajuns

Sigur v-ați dat seama deja că al doilea potențial domeniu ce ar putea răspunde la întrebarea „De unde am venit?” este religia, logic. Omul primitiv, la un moment dat, s-a unit în triburi iar mijlocul verbal de comunicare era foarte limitat. De exemplu: probabil că nava spațială a Sfântului Petru a fost numită Car. Cuvintele principale, bănuiesc, trimiteau la mâncare, apă, sex, adăpost și nu în ultimul rând imprevizibilitatea catastrofelor inevitabile, asociate forțelor mai puternice decât orice om. Aceste forțe au influențat atât de puternic subconștientul uman încât efectele se resimt până în era omului modern ce se duce regulat la Biserică (sau Moschee, Altar, Stonehenge, etc…) și se închină când trece pe lângă aceasta, se roagă la Dumnezeu (Alah, Hari Krishna, Zamolxe, etc…) și nu muncește nici în ruptul capului în zilele sărbătorilor importante. Dar de ce face asta? De „frica” de Dumnezeu. Căci, dacă nu le face, Șeful nu-l mai apără de catastrofe. Omul fără colți, gheare, blană, a găsit o modalitate de a se feri de imprevizibilitatea catastrofelor inevitabile, apelând la o forță divină. Taxa de protecție fiind credința exclusivă și devotamentul pios. În mod ciudat acest lucru a menținut omenirea pe o traiectorie corectă, învățându-ne ce trebuie să știm pentru a evita haosul și eventual autodistrugerea (chiar dacă marginal). Problema mea cu religia este că încă este luată ca atare. Toate pildele din Biblie sunt luate ca „acțiuni ce s-au întâmplat odată” și cam atât. Învățăturile sunt ocolite fie din comoditate (indiferență, ignoranță), fie din încapacitatea de a fi asimilate (prostie) fie că-s inconveniente ce ar altera conștiința ce se autoapreciaza a fi „perfecta”, a individului. Până nu se trece de toate aceste bariere, religia este necesară. Omul încă nu este capabil de emanciparea ce ar face religia redundantă. Diferitele rase umane, plasate în diferite locuri pe glob, cu diferite culturi și tradiții, nu aveau cum să nu influențeze credințele, formând diverse religii, ce în mod ciudat nu-s atât de diferite.

În decursul existenței mele am realizat că probabil ar trebui să nu mă încred în mai nimic creat de imaginația bogată a omului. Trebuie să iau partea spirituală a lucrurilor și învățăturile și să le combin cu datele concrete/certe/reale, calculate de oameni mult mai inteligenți ca mine și să mai aplic pe deasupra și un strop din personalitatea proprie. Cred că orice poveste are un strop de real. Deci, ținând cont de toate, personal cred că rasa umană nu este Pământeană. Suntem pripășiți aici de oameni ce ne-au creat tot „dupa chipul și asemănarea lor”. Eu cred că suntem un experiment foarte asemănător șoarecilor de laborator, așezați într-un labirint. Deci noi suntem niște șoareci… unii albi, alții negri sau maronii; unii cu ochii albaștrii sau negri sau verzi, orizontali sau oblici sau plesniți în cap.

Anunțuri

Despre Andrei Roman

Pot spune despre mine, cu maximă modestie și aroganță că sunt un tânăr obișnuit cu o inteligență neobișnuită, un aspect ciudat, o credință incatalogabilă, o ambiție nemărginită, o inimă enormă, un suflet pașnic, o filozofie echilibrată și echidistantă față de toate și toți. Cunosc multe dar incomparabil de puține comparativ cu ceea ce mi-aș dori să știu, infinit mai multe. Prețuiesc înțelepciunea, dreptatea, obiectivitatea față de adevărul acceptat de societate și subiectivitatea susținută până-n pânzele albe cu argumente valide, alese cu inteligență. Doresc iluminarea spirituală și, în același timp, raționament înpământat. Doresc și ofer iubirea semenilor, respectul, onoarea și prețuirea adevăratelor valori.

  1. Nu am putut fi niciodata in afara credintei. Doar ca nu sunt de acord cu tainele…

  2. m-am amuzat la unele comentarii ( fara sa le numesc pentru a nu ofensa pe nimeni ) … m-am amuzat pentru ca vad persoane care pleaca la un razboi fara armura…si vor sa duca un razboi care nu il inteleg… bineinteles ca putem discuta despre orice, asta nu inseamna si autenticitate in informatiile oferite… este un articol pe placul meu si un subiect care a facut sa curga multa cerneala …milioane de carti care mai de care in acest domeniu, unele scrise de mari minti luminate…as putea combate cam tot ce s-a scris in acest articol foarte bine facut si chiar si micile reactii de pe la comentarii, dar nu vreau sa o fac asa pur si simplu…pentru ca e un articol bine facut trebuie si un raspuns pe masura, bineinteles argumentat ( cred ca pana la urma o sa iasa o carte :))) ) e foarte mult de discutat pe acest subiect care de fapt e o traire si nu o teorie…de asta e destul de delicat sa vb despre Dumnezeu… e ca si cum incerci sa explici iubirea…orice argument paleste…cand incerci sa gandesti iubirea ( si din pacate tot mai multa lume face asta in ultima perioada ) ai pierdut…promit sa revin si cu alte comentarii aici ca e de vorbit si imi place subiectul…mi-ar place sa comenteze si lume care a trait si avut realmente experiente mistice sau in directia asta, traite si nu gandite sau imaginate gen eu cred ca…cu raspunsuri de genul ”eu cred ca” sau ”parerea mea e” vorbim pana dimineata fara nici un rost….

    • Sunt convins ca Dumnezeu nu se poate explica si tocmai din motivul asta, singura certitudine pe care am avut-o cand l-am scris a fost ca vor exista si pareri contradictorii.

      Stiu ca s-au scris nenumarate carti in de-a lungul si de-a latul istoriei dar acele carti au fost scrise tot cu opinii personale de genul „eu cred ca” numai ca sub forma de adevaruri general acceptate (aici ma refer la scrierile religioase) pentru ca, vorba ta, Dumnezeu nu este cuantificabil deci inexplicabil. Aici intervine agnosticismul meu. Eu refuz orice credinta sau doctrina ce m-ar incadra intr-o religie. Toate au probleme pe care eu refuz sa le accept si in cazul acesta le dau la o parte. Raman cu ceea ce EU consider ca este esenta respectivei ideologii si o combin cu esenta alteia, rezultand ceva, intr-adevar, inexplicabil. Asta nu m-a impiedicat, totusi, sa incerc sa explic ceea ce cred. Cine stie, poate mai e cineva ca mine?

      In privinta plecarii la razboi fara armura :)) – asta m-a amuzat. Eu nu plec la nici un razboi. Eu sunt un pacifist si nu incerc sa schimb credinta nimanui. Ceea ce am scris eu mai sus nu este propaganda religioasa ci parerea unui singur om. Cine e de acord cu mine, n-are decat sa faca ceea ce vrea (sa-si schimbe religia, sa avanseze… nu stiu)… oricum ar fi, eu n-o sa-i cer bani! 😉 .

      • Discutiile contradictorii de multe ori pot fii constructive…in general e fain sa discuti cu oameni care stiu despre acel subiect din experienta proprie si nu din teorii sau ce cred ei…intrebarea e: cati oameni il stiu, cunosc si traiesc pe Dumnezeu cu adevarat? ca discutii pot avea loc pana in 2100 pe subiectul asta si fara rezultat…doar ca am vazut un documentar la tv, am citit o carte proasta care ne influenteaza in mod direct ( gen Codul lui Da Vinci ) nu inseamna ca si stim despre acel subiect….marele yoghin si scriitor Mircea Eliade a spus o chestie faina: ” Yoga nu poate fi criticata decat de cei care o practica, dar cei care o practica nu o vor critica niciodata”…de ce? pentru ca au trait pe pielea lor beneficiile acestui sistem complet de sanatate milenar…ei cam asa e si cu religia ca am vazut cateva pareri total nefondate ca sa nu spun nule in privinta lui Dumnezeu privit prin ochii religiei… pai daca ne raportam la cativa preoti care au gresit atunci ma abtin de la comentarii…e destul de limitativ sa vezi Necreatul prin cativa oameni care au si ei limitarile lor si pot gresi. Oamenii gresesc in viata chiar daca sunt preoti sau nu dar nu trebuie privit o doctrina, un mesaj prin acele greseli. Exemple pozitive in favoarea religiilor sunt destule si pot fi dezvoltate…eu cred ca nu mesajul lui Iisus e gresit pentru ca nu stiu daca e vreun om pe pamint care sa gaseasca ceva in neregula acolo ci sistemul cu care s-a promovat in timp: institutia. Aici si eu am destule de comentat impotriva, numai ca nu vad religia prin sistem…ma raportez direct la esenta si la mesaj… si apoi daca tot adusei vorba de mesajul lui Iisus: cine e fara de pacat sa arunce cu piatra ( asta cu trimitere la unele comenturi de pe aici )
        pam pam :))

      • uite ca am gasit ceva in ultima mea carte care se potriveste discutiei: ” În dualitate va exista mereu un adorator şi cel adorat. În transcendenţă cei doi dispar şi rămâne doar starea de a fi.”

  3. un foarte foarte delicat subiect

  4. Meneya

    🙂 – si religia are „manualele” ei pe diferite clase si nivele. Biblia – e pentru clasa I-a. Cine doreste cu adevarat ajunge la manualele avansate si pline de „energie” 😉

    • Sunt perfect de acord cu tine. In plus, mai cred ca Biblia a fost un set reguli pentru a preveni autodistrugerea rasei umane scrise intr-un limbaj pe care-l intelege toata lumea.

  5. Ana-Maria Neagu

    Spune-le asta milioanelor de oameni care sunt habotnici…te vor pune la zid si vor arunca cu pietre, de ai sa zici ca esti Maria Magdalena

    • Andrei Roman

      Nu judec pe nimeni. Fiecare sa creada in ceea ce-l face sa se simta mai confortabil. Singurul lucru pe care il vreau de la credinciosii zelosi, este sa gandeasca liber!

  6. Ana-Maria Neagu

    În opinia mea, religia este scuza pe care-o invocăm pentru neştiinţa noastră. Suntem prea aroganţi să recunoaştem că nu suntem în stare să răspundem la anumite întrebări şi atunci invocăm un Dumnezeu, în ceea ce mă priveşte, inventat. Şi dacă nu e inventat, cu siguranţă i-am augmentat calităţile, importanţa etc.
    Iar ştiinţa şi religia ajung, fără să vrea asta, la un punct comun. Conform religiei, Dumnezeu este nevăzut, nu are chip, este un soi de lumină. Păi nu vorbeşte ştiinţa despre energie?

    • Andrei Roman

      Problema cea mai mare este ca, datorita fricii de necunoscut, multi oameni stagneaza… si stagnarea, in opinia mea, este unul din cele mai mari defecte pe care le poate avea un om.

      Sunt convins ca Dumnezeu exista, dar dupa cum spunea si regretabilul George Carlin, nu cred ca este un Barbos, sus in cer, care din cand in cand mai da norii la o parte si, aratand cu degetul, spune: „tu castigi la loto, tie-ti moare bunica, pe voi va va spala un tsunami, tu vei fi vindecat de cancer, tie nu-ti ascult rugaciunile ca te masturbezi, tu crezi in integrarea in absolut si esti un eretic deci de tine nu ma ating, etc…”

      Oamenii trebuie sa treaca de toate astea… sa mearga mai departe!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: