Insist să NU fiu egală bărbatului!

Sunt femeie și vreau să rămân una, din vârful degetelor mele de la picioare pictate cu ojă roșie până la ultima șuviță de păr îndreptată cu placa. Sper să nu jignesc feministele convinse dar consider că ne-am câștigat destul de multe drepturi în comparație cu secolul XVII -XVIII. Sunt suficiente drepturi, mie una îmi ajung! Nu vreau să demonstrez nimic regnului masculin din lumea întreagă, arătându-mi cu încăpățânare de fiecare dată când am ocazia, capacitățile mele fizice și intelectuale. Nu vreau să sudez cot la cot cu un bărbat sau să ridic mobila din casă, să repar siguranțele în miez de noapte sau să desfund chiuveta! Vreau să îmi mențin în continuare senzualitatea și feminitatea nativă, să pot transmite mai multe cu limbajul trupului decât cu 100 de cuvinte, să fiu protejată, alintată și curtată. Vreau să pregătesc surprize bărbatului iubit oferindu-i o cină romantică cum numai o femeie poate să o facă, să port rochii, să am tocuri de 12 cm și să fiu ajutată când cobor din mașină, să stau două ore în cadă și încă una în fața oglinzii doar pentru a arăta impecabil la o banală petrecere, să fiu lăudată pentru ceea ce port, să îi fac un masaj după o zi grea de muncă și apoi să mă cuibăresc în brațele lui puternice. VREAU, VREAU, VREAU… să fiu femeie!

De ce să pretind că vreau să fiu egala lui, când în realitate nici nu aș concepe așa ceva. Suntem entități menite să fim diferite și e foarte bine așa. Societatea contemporană îndeamnă femeile să fie independente și cererea ajutorului în fața unui bărbat să fie considerat un semn al slăbiciunii. Observ că femeile, și pe alocuri mă regăsesc și eu, își dezvoltă niște mecanisme, în vâltoarea acestui val de feminism. Vor să înjumătățească totul cu bărbatul de lângă ele -și aici nu mă refer la împărțitul patului, să își atribuie din atitudinea și comportamentul masculin, să nu își mai arate latura emoțională și afectivă atât de tare. De ce doamnelor? Suntem create să fim emoționale și afective, de asta avem și latura cerebrală stângă mai dezoltată decât a bărbaților, avem astfel o scuză gentică atunci când ne cad lacrimile la un film sau când țipam înnebunite la vederea unui cățel mic și drăgălaș.

Eu una nu pot spune că am trăit prejuecați la locul de muncă, în societate sau la școală, închizându-mi-se ușile în nas doar pentru simplu fapt că aș fi femeie. Ne-a luat întradevăr câteva secole să ne emancipăm, dar acum că am câștigat dreptul la vot, de a candida la președinție sau a fi în fruntea unei corporații multinaționale, ce urmează?

Eu aș vrea să mă opresc aici. Se poate?


Anunțuri

Despre Sorina Micu

"About me" - cred că este topicul cel mai greu de abordat pentru mine! Ar fi prea multe de spus și prea puține în același timp! Cel mai important pentru voi, dragii mei care dați click în dreptul numelui meu, e faptul că vreau să fac parte din viața voastră zilnică prin articolele mele... Să vă fac să zâmbiți, să contemplați, să vă trag un semnal de alarmă, sau să facem haz de necazul nostru! Eu împreună cu minunata echipă din care fac parte, Imagine & Brand, vom încerca să fim suplimentul de presă de calitate de care aveți nevoie. Pupici! :)

    • Sorina Micu

      Buna Otilia, imi cer scuze ca iti raspund tocmai acum. Da am vazut articolul si sunt asemanatoare dar exista si ceva diferente, nu am stiut de el pana acum. Oricum suntem aproximativ 22 de milioane de romani dintre care jumatate suntem femei; nu este nimic surprinzator ca macxar doua dintre ele sa gandeasca la fel. Chiar ma bucur. Te pup, sa ai o saptamana usoara!

  1. Simi

    Buna Sorina, e frumos ce ai scris, personal nu-ti impartasesc temerile. Dupa gustul dulce al povestii, tind sa cred ca esti pe segmentul 20-30 de ani 🙂 si spunand asta nu vreau sa par cinica.

    E posibil ca prin feminism, femeile sa-si fi asumat sarcini cu mult mai multe si mult mai dificile decat se asteptau. Cred doar ca beneficiile sunt infinit mai mari pentru femei din momentul in care au castigat drepturi egale in societate fata de partenerul lor. In plus, personal fiind in jurul varstei de 40 de ani, iti pot spune ca 90% din prietenele mele sunt acum divortate si cresc singure 1-2 copii, nu a fost alegerea lor sa-si desfunde singure chiuveta si pentru ele socul este enorm, nu fusesera educate si nu aveau structura de feministe, nu-si doreau sa fie independente insa fac acum eforturi enorme sa supravietuiasca decent.

    E frumoasa ipoteza fairy tale, cu inspiratie de advertising America anilor ’50, in care barbatul vine acasa, femeia ii prepara cuminte masa, el o cuprinde dragastos in brate…Fara sa fi trait in perioada respectiva, as spune doar ca in cazul in care situatia ar fi fost atat de plina de lapte si miere, bunicile noastre nu ar fi incercat sa roteasca cartile…

    Cred ca femeile pot fi independente fara ca asta sa insemne nici pe departe masculinizarea lor. Cer sa fiu respectata, nu sa fiu tratata ca un „buddy”.

    Sunt un exemplu perfect de corporatista care inca de la inceputul anilor 1990 a fost trimisa multi ani in vestul Europei si atunci am preluat aproape compelt modelul femeilor de acolo, aplicandu-l cu perfect succes in Romania. Nu am asteptat niciodata Fat Frumos pe cal alb sa ma salveze, sa ma plimbe in vacante exotice si sa-mi cumpere obiectele la care visam. Cu scuze pentru vulgaritatea detaliilor, dar am unghii cu oja rosie si mi-am cumparat in leasing un jeep negru pentru care sunt invidiata de toti prietenii barbati, port platforme si tocuri de 14cm, dar merg singura la restaurant sa maninc daca imi este foame, mi-am cumparat singura inelul cu diamant fiindca asa mi-a placut si pentru mine nu se numeste „solitaire” si este doar un inel nu „Inelul”. Toate astea nu m-au oprit sa-mi pun bocancii in picioare si sa plec singura prin Asia cand am avut curiozitatea asta si din pacate nu era nimeni atunci in jurul meu care sa-si permita ca timp si financiar aceasta aventura. Nu am facut nimic din toate astea fiindca vroiam sa arat ca sunt feminista, vroiam drepturi egale cu barbatii etc, le-am facut fiindca asa mi-a palcut si nu m-am conformat niciunui stereotip : nici Cenusereasa si nici Xena razboinica….Toate astea nu inseamna ca nu imi place sa „torc” in bratele unui barbat, atunci cand gasesc unul la fel sau mai puternic decat mine, ma joc cu catei pufosi sau stau ore intregi asortandu-mi mascara cu pantofii.

    Am invatat in ultimii zece ani ca o femeie independenta financiar este mult mai respectata de catre barbati de cat una dependenta total de ei. Stereotipul perpetuat in Romania este ca o fata incepe sa isi traiasca adevarata viata de femeie abia cand si-a cunoscut „jumatatea” si asta e doar foarte trist. A fi egala cu un barbat, ca libertate de alegeri, nu te masculinizeaza si nu iti ia deloc din farmec. Incearca feminismul in acceptiunea sa de independenta si de libertate pentru exprimarea personalitatii tale. Ai sa vezi chiar ca atragi si parteneri mult mai interesanti, cu mintea deschisa si foarte putin macho 😉

  2. Bogdan Mihail

    Daca-i stii ce ma bucur ca ti-am citit articolul. Ma bucur ca ai curajul sa scrii aceste chetiuni adevarate pe care le simte o femeie care trece prin astfel de momente.

    Ma bucur. Felicitari!

    http://shadowofmen.wordpress.com/category/barbatii/

  3. NICI EU NU DORESC SA FIU EGALA BARBATULUI SI NU MI-AM DORIT NICIODATA. MA SIMT SINCER ABUZATA DE ACEASTA EGALITATE. NICIODATA NU AM FOST SI NICI NU IMI DORESC SA FIU VREODATA EGALA LUI. SINCER.
    AM NEVOIE DE BARBATI SA-MI DEA TOT CEEA CE EU AM NEVOIE SI EI POT SA O FACA. NU VREAU EGALITATE. EU NU LE POT DA NIMIC LOR, SI NICI NU IMI DORESC EI MIE IMI POT DA TOT CEEA CE-MI DORESC. SI SUNT OBLIGATI SA O FACA. :))))))) II OBLIG EU. I-AS JEFUI INSA NU STIU CUM :))))

  4. Pingback: Miss independent | Mai feminin,

  5. conteaza mult daca vrei sa fii o femeie de cariera
    si nu, nu se poate sa te opresti aici, pt ca esti FEMEIE tb sa te mariti si sa faci si un copil, dar nu acum ci pe la 30 de ani cand o sa ticaie ceasul biologic mai tare si o sa-ti apara primele riduri :))) si dupa copil o sa vezi cum viata ta o sa se schimbe radical

  6. Andrei Roman

    Cat fight!!! :)…

    Serios, acum…. Imi puteti raspunde la acest mesaj cu un rezumat al explicatiilor, formulat intr-un mod inteligibil unui om ce l-ar citi, corespunzator, de la stanga la dreapta? Eu v-am citit explicatiile de 5 ori si nu ma consider un om prost, dar n-am inteles absolut nimic.
    Am mai luat in cosiderare posibilitatea ca poate ati incercat sa integrati un mesaj secret, incodat dupa un algoritm avansat compus din cuvinte mari si meme-uri de internet… dar nu cred ca este cazul.

  7. Sorina Micu

    Sunt de acord cu dvs, diferentele biologice exista si cred ca le stiu si eu mai bine poate decat majoritatea avand in vedere ca am studiat corpul uman 4 ani de zile 🙂 Din punct de vedere politic, social, juridic, civil suntem egale cu barbatii si asta de ceva vreme. Ceea ce am scris eu mai sus este un editorial, asta inseamna ca mi-am exprimat parerea proprie si personala si nu am pretentia ca toata lumea sa fie de acord cu mine. Asta e si rolul unui editorial, in cazul in care nu stiati. Nu este un articol stiintific! Eu am vorbit despre feminitate si cum se repugna aceasta calitate. Si ca sa va raspund si la nr 4, flexibilitatea gramaticii limbii romane este destul de mare si eu m-am referit la „femeia” ca entitate, deci generalizat m-am adresat tuturor femeilor, prin urmare nu este logic si corect gramatical sa o numiti greseala fundamentala.
    In concluzie un editorial este exprimarea opiniei autorului, automat poate fi subiectiv si ceea ce pentru dvs este superficial pentru mine nu!
    Considerati ca suntem doua prsoane fata in fata si ce inseamn dreapta pentru mine pt dvs inseamna stanga!

  8. D.P.

    Explicatii (pentru autoare): 1. Diferentele biologice exista, dar ea face confuzia intre acestea si diferentele sociale – care intr-o lume a egalitatilor legitime obtinute, nu ar trebui sa mai existae
    2. Nu cunoaste semnificatia socio-politca a conceptului de „egalitate” – ea nu se mai utilizeaza de mult asa „in absolut”, ci ca egalitate de sanse sau de facto.
    3 – nu e nimic rau in a fi emotionala per se – acest lucru devine rau cand este pus in inferioritatea rationalului (presupus a apartine eminamente barbatilor – wtf?)
    4. insasi cuvantul „femeia” luat ca un tot unitar e o greseala fundamentala. „Femeile” ar fi mai corect, tocmai pentru a ilustra largul spectru de entitati feminine, care pot sau nu sa rezoneze cu opinia ei.
    In concluzie, ce a facut ea aici e ca si cum eu as scrie un articol despre ea, cu deplina supeficialitate (pentru simplul fapt ca n-o cunosc). P.S: Sunt oricand deschisa la dialog…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: