Libertatea interioară

În viaţă poţi depinde de un şofer, de un vânzător, de frizer, de agricultor, de o mulţime de oameni. Ne ajutăm unii pe alţii  şi asta e minunat. Dar să depinzi de altcineva pentru a fi fericit nu mai e minunat. Nu căutăm în noi, nu ne cercetăm, nu ne lăsăm descoperiţi şi toată această superficialitate duce la o acută lipsă de încredere în sine. Aşteptăm de la cel de lângă noi să ne spună   „Eşti minunat !”, „Eşti aşa de frumoasă !”, „Doamne dar deştept mai eşti !”, „Hei tu chiar eşti talentat !”. Avem nevoie de aşa ceva pentru a fi fericiţi ? De confirmări ? Împlinirea noastră depinde de ale ? Mierea de albine are nevoie de confirmare că e dulce ? Păsările cerului au nevoie de confirmare că ştiu să zboare ? Nu. Toate se întâmplă aşa cum trebuie. Totul e perfect.

Când laşi o persoană din exterior să te facă fericit, înseamnă că tu ai decis deja să depinzi de ea. Acea persoană are puterea. Ea decide după bunul plac când să te facă fericit. Tu nu poţi decât să aştepţi. Eşti la mâna ei. Stai ca un căţeluş lângă ea şi dai din coadă poate se îndură să mai zică ceva frumos ca tu să te simţi bine. Asta e un dezastru. Oamenii îşi creează dependenţe, iar asta duce la suferinţă. Bucuria noastră nu depinde de nimeni şi nimic ci doar de noi. Noi alegem. În viaţă mereu alegem. Budha spunea că ceea ce eşti acum e rodul gândurilor tale din trecut. Alegerile făcute ne arată starea actuală şi deciziile pe care le-am luat în trecut. Tu cum eşti acum ?

Când ne îndrăgostim la începutul unei relaţii, ne proiectăm în minte imaginea perfectă de atunci. De fapt ne îndrăgostim de nişte „măşti”. După ani de zile încă mai continuăm să privim către persoana cu care trăim prin acea imagine, dar realitatea e alta. Oamenii nu ştiu să vadă adevărul, nu vor să îl vadă, dar cred că în subconştientul lor tind către Adevăr. E în firea lucrurilor să fii tu şi să cunoşti adevărul. E doar o chestiune de timp.

Material preluat din cartea: „ Înţelepciunea din tine” de Marius Vornicescu

Anunțuri

Despre Marius Vornicescu

Administratorul editurii BO YANG si al unui salon de masaj, pasionat de spiritualitate, psihologie, masaj, gatit si dans. Imi place sa citesc mult, sa scriu, sa gatesc si sa ajut oamenii din jurul meu. Motto-ul meu: " Acolo unde dragoste e, totul e"

  1. Octav

    Nu cred ca exista o persoana sa nu fie atasat de lucruri materiale, si aici cel mai banal exemplu e familia…material, dependenta, obisnuinta, uneori cearta iar alteori prietenie, uneori obedienta alteori rebeliune fata de ei, si totusi ii iubim pt ca sunt ai nostri, sau pur si simplu fara nicio explicatie. Iubirea trece din material in spiritual in cadrul familiei, iar iubirea pt cei cu acelasi sange ca si al nostru se divide in lucrurile marunte pe care le putem simti langa oricine altceva…
    Iar barbatii si femeile in proportie covarsitoareis se „rup” din mediul lor si isi creaza propria familie, deci undeva pe acolo pe traseu se naste iubirea…., desi la prima vedere ar parea ca nu crezi f mult in ea…eu cred tu tarie, inca astept dar cred…
    Despre finalul comentariului tau numai cuvinte de lauda. Fan declarat al istoriei, ma bucur ca ai adus aminte de Alexandru cel Mare…

    • Ma bucur ca sunt oameni de calitate pe acest blog…cum ar spune romanul: ” Jos palaria „. Esti pe gustul meu daca pot sa ma exprim asa. Lucrez la cateva articole despre istorie asa ca… bine ai venit in club

  2. Asa e. Dependenta produce suferinta. Dependenta de orice, chiar si de valori spirituale. Atasamentul fata de un lucru sau de o persoana nu arata decat orientarea mintii fata de planul material. Pana la urma ce avem noi al nostru cu adevarat? Ce am inventat noi in afara Creatiei? Venim cu ceva nou? Murim si nu luam nimic cu noi. O sa continui cu un fapt real destul de cunoscut si care se incadreaza in context. Marele cuceritor Alexandru cel Mare pe patul mortii a spus sfetnicilor lui sa-i faca un sicriu din lemn cu doua gauri in capac. Inlemniti de uimire l-au intrebat de ce vrea un sicriu de lemn cand poate avea unul din aur si plin cu pietre pretioase, iar Alexandru cel Mare le-a raspuns: ” Vreau sa arat lumii intregi ca, cucerirea intregii lumi nu imi este de folos acum si nici bogatia acumulata. Mor si nu imi ramane nimic din ele. Prin gaurile din capac vreau sa scot mainile sa vada lumea ca Marele Alexandru a murit si nu a luat nimic cu el.”
    Atasamentul poate fi si fata de o doctrina sau idei sau religie nu neaparat de cele materiale…greu cu ele

  3. Octav

    Interesant articolul, si totusi e mai simplu sa impartim oamenii in puternici si influentabili. Cat despre parte de iubire, nu despartirea e grea, ci obisnuinta, starea aia de dependenta 🙂 Imi place articolul…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: