Despre unii părinţi

A fi părinte înseamnă o responsabilitate imensă. Fără a dramatiza prea mult, se poate spune că viitorul lumii ar depinde de tine. Tu creezi viitoarea generaţie. Din tine poate ieşi următorul DaVinci sau Einstein sau poate chiar Hitler. Totul stă în raportul ideal dintre gene, educaţie, posibilităţi şi noroc. Mulţi oameni cred că dacă părinţii sunt inteligenţi, intelectuali, şi copii lor vor ajunge cel puţin inteligenţi şi intelectuali, acesta fiind principalul motiv pentru neglijarea educaţiei la vârstele fragede. „Cei şapte ani de acasă” începe să-şi piardă din sens în această eră gonită. Cunosc foarte multe exemple în care părinţii îşi lasă copii de capul lor, fără să-i înveţe disciplină şi ce e bine şi ce e rău, şi consecinţele unor acţiuni. Din momentul în care rosteşti înjurături golăneşti direcţionate către soţie cu copilul de faţă, viitorul acelui copil e periclitat. Distrugerea inocenţei la o vârstă atât de fragedă, într-un mod atât de teribil afectează dezvoltarea psihică, emoţională, intelectuală şi în unele cazuri chiar fizică a copilului respectiv. Mintea juniorului este ca un burete şi asimilează toate experienţele la care este expus, marcându-l, făcându-l să renunţe la emoţii simple, accesibile oricui, precum compasiunea, mila, empatia, cu scopul apărării şi într-un mod inconştient. În primii ani, copilul nu are la dispoziţie o raţiune foarte avansată, aceasta fiind în curs de dezvoltare. Tiparul psihologic şi emoţional este format cu ajutorul subconştientului ce acţionează sub stimuli externi. În acele momente se definesc fobiile, stima de sine, ritmul maturizării. Din păcate nu mulţi părinţi ştiu asta; cu atât mai puţin cei ce fac copii „din greşeală” sau pentru indemnizaţii (se folosesc de acei copii pentru beneficiile proprii cu maxim de egoism). Ce e şi mai trist e că în România şi probabil că nu numai, oamenii inculţi şi fără posibilităţi materiale fac cei mai mulţi copii, pe când oamenii cu posibilităţi intelectuale şi materiale, rareori îşi mai permit mai mult de un copil pe familie. Mă întreb: oare nu asta e cea mai mare problemă a societăţii? Oare nu asta ne va afecta cel mai mult pe termen lung?

Anunțuri

Despre Andrei Roman

Pot spune despre mine, cu maximă modestie și aroganță că sunt un tânăr obișnuit cu o inteligență neobișnuită, un aspect ciudat, o credință incatalogabilă, o ambiție nemărginită, o inimă enormă, un suflet pașnic, o filozofie echilibrată și echidistantă față de toate și toți. Cunosc multe dar incomparabil de puține comparativ cu ceea ce mi-aș dori să știu, infinit mai multe. Prețuiesc înțelepciunea, dreptatea, obiectivitatea față de adevărul acceptat de societate și subiectivitatea susținută până-n pânzele albe cu argumente valide, alese cu inteligență. Doresc iluminarea spirituală și, în același timp, raționament înpământat. Doresc și ofer iubirea semenilor, respectul, onoarea și prețuirea adevăratelor valori.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: