De ce pescuim…

Bărbatul niciodată n-a avut idei in privința tiparelor mentale ale femeii. Asta e clar. Problema este că viceversa se aplică. Femeia cunoaște ce fel gândește un bărbat, reușind foarte des să-l capteze prin arta seducției. Numai că din când în când, îi demonstrăm că raționamentul nostru o ia „rara”, păcălindu-i instinctele și demonstrându-i că nu ne cunoaște atât de bine pe cât pretinde, și plecăm de nebuni, în sălbăticie, unde îndurăm țânțari, muște, vânt, frig, ploaie și uneori ger doar pentru a prinde un pește. Să vă spun un lucru: pescarii adevărați nu simt inconvenientele. Iar trofeul unui pește consistent este mult mai satisfăcător decât consumarea lui efectivă. Scoaterea lui din apă presupune efort, tehnică și finețe și chiar și o tactică anume, de care puțini au habar.

Chiar și dacă nu prinzi nimic. Măcar ai încercat. Măcar ai fost, ai meditat (nu stat degeaba), ai devenit una cu natura, te-ai reintegrat. Ai depășit stresul cotidian al job-ului, al familiei, al statutului social. Acestea nu contează pe baltă. Este un sentiment extraordinar de plăcut depășit numai de euforia declanșată la întinderea firului și îndoirea vârfului undiței/lansetei. Moment in care se perturba tranchilitatea naturala a vantului ce te mangaie, a mirosului ce-ti starneste atatea amintiri, a pasarilor ce canta in cinstea ta. Atunci se declanșează înstinctul primitiv vânătoresc codat în genele noastre, încă din primele clipe ale existenței omului pe această minunată planetă. În momentul scoaterii din apă a peștelui, sentimentul că tu, de unul singur, ai reușit să domini natura, este neprețuit. Sentiment ce se manifestă foarte asemănător cu un drog. Dupa primul peste, sunt sanse mari sa vrei sa mai prinzi unul. De preferat mai mare ca precedentul. Deci, drage soții, lăsați-vă bărbații la pescuit și nu mai comentați atât de mult. Cum voi aveți nevoia să ne dominați, așa merităm și noi să dominăm natura din când în când. Fir întins, pescarilor adevarati!

Autor: Andrei Roman

Anunțuri

Despre Andrei Roman

Pot spune despre mine, cu maximă modestie și aroganță că sunt un tânăr obișnuit cu o inteligență neobișnuită, un aspect ciudat, o credință incatalogabilă, o ambiție nemărginită, o inimă enormă, un suflet pașnic, o filozofie echilibrată și echidistantă față de toate și toți. Cunosc multe dar incomparabil de puține comparativ cu ceea ce mi-aș dori să știu, infinit mai multe. Prețuiesc înțelepciunea, dreptatea, obiectivitatea față de adevărul acceptat de societate și subiectivitatea susținută până-n pânzele albe cu argumente valide, alese cu inteligență. Doresc iluminarea spirituală și, în același timp, raționament înpământat. Doresc și ofer iubirea semenilor, respectul, onoarea și prețuirea adevăratelor valori.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: